James Joyce, onorat la Cluj

Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca (UBB), prin UBB Cultural (by Mobexpert), în colaborare cu Fundația Ana Silvestru Classics și Muzeul de Artă Cluj-Napoca, instituție publică de interes județean, care funcționează sub autoritatea Consiliului Județean Cluj, organizează marți, 16 iunie 2026, de la ora 18:00, la Muzeul de Artă Cluj-Napoca, evenimentul „James Joyce: cel mai complet original. Concert și dezbatere despre formele modernismului”.

Evenimentul propune o întâlnire în care vor fi omagiați trei creatori emblematici ai artei moderne: Constantin Brâncuși (de la a cărui naștere se împlinesc 150 de ani), James Joyce (prietenul descris de Constantin Brâncuși drept „cel mai complet original”, care „odată ce pornește dintr-un punct nu te mai întâlnești niciodată cu el”), de la a cărui moarte se împlinesc 85 de ani și Igor Stravinski (de la a cărui moarte au trecut 55 de ani).

Ziua de 16 iunie este, în conștiința publică, ziua dedicată lungului periplu prin Dublin al lui Leopold Bloom, protagonistul monumentalului roman „Ulise”.

Două dintre cele mai importante lucrări muzicale ale începutului de secol XX vor încadra discuția despre formele modernismului la care vor participa Ana Silvestru, Mara Rațiu, Rareș Moldovan și Dan Breaz, moderată de Horea Poenar.

Serata va fi încadrată de două momente muzicale reprezentative pentru cultura europeană a secolului XX. În deschidere, pianista Ana Silvestru va interpreta, în transcripție pentru pian solo, „Le Sacre du printemps” de Igor Stravinski. Niciun artist care se afla în acel moment în Paris nu a rămas neatins de unda de șoc a premierei baletului „Le Sacre du printemps” din 29 mai 1913: mai mult decât un uriaș scandal rămas neegalat în artele spectacolului până în zilele noastre, premiera ne apare ca un ritual de exorcizare în care Stravinski, ca un mare preot al artei moderne, surd la cântecele de sirenă ale wagnerismului, eliberează muzica de orice excese postromantice și a transformă în călăuză pentru sufletul care nici nu știa cât de mult tânjește să se întoarcă la matcă și să se împace cu natura. Astfel, sacrificiul suprem devine șansa la renaștere a omului primordial, mitic, descătușat de formalismul superficial, iar un creator precum Constantin Brâncuși, pentru care „împăcarea cu sine sălășluiește în sufletul tău, atunci când te vezi ca o verigă din lanțul nesfârșit al înaintașilor și când nu încalci nici măcar cu o iotă prescripțiile naturalității eterne” nu putea rămâne indiferent la pulsațiile care anunțau zorii unei noi lumi artistice: „Le Sacre du printemps” este una dintre înregistrările păstrate până în zilele noastre din eclectica și foarte bogata discografie a lui Constantin Brâncuși.

În încheiere, publicul va putea asculta „Trio-ul pentru pian, vioară și violoncel pe teme populare irlandeze” de Frank Martin. Coincidența este că 1922, anul publicării, la Paris, a romanului „Ulise”, este și anul în care Frank Martin compune „Missa pentru cor dublu a cappella”, una dintre capodoperele secolului XX, aceasta nefiind singura intersecție din biografiile celor doi mari artiști: folclorul irlandez i-a inspirat lui Frank Martin cea mai iubită lucrare camerală, iar pentru James Joyce Elveția a fost țara în care și-a găsit refugiul atât în anii Primului Război Mondial, dar și în ultima parte a vieții. Zürich este orașul în care James Joyce a scris o bună parte din romanul „Ulise”, în Zürich își doarme somnul de veci alături de soția și fiul său și tot în Zürich se află Fundația James Joyce, care găzduiește cea mai importantă arhivă și centru de cercetare dedicate marelui scriitor de pe continent.

Prin această inițiativă, UBB Cultural continuă seria proiectelor dedicate dialogului dintre arte, promovării patrimoniului cultural european și conectării publicului la marile teme ale culturii moderne. Intrarea este liberă.

Există scriitori care relatează lumea și scriitori care o reconstruiesc din temelii și o schimbă definitiv modul în care omenirea gândește, simte și se exprimă. Din această ultimă categorie, extrem de restrânsă, face parte irlandezul James Joyce (1882–1941). La mai bine de opt decenii de la moartea sa, autorul din Dublin rămâne cel mai spectaculos, temut și influent titan al modernismului literar. James Joyce nu s-a mulțumit să scrie romane; el a spart tiparele limbajului, a coborât în labirintul fluid al minții umane și a transformat o singură zi din existența unui om obișnuit într-o epopee universală care continuă să fascineze și să dea bătăi de cap criticilor și cititorilor deopotrivă.

1. Evadarea din Dublin și izolarea creatoare a exilului

Născut într-un Dublin profund catolic, conservator și măcinat de tensiuni politice, James Joyce a dezvoltat o relație extrem de complexă, de tip dragoste-ură, cu patria sa. Deși a părăsit Irlanda în 1904, petrecându-și restul vieții în mari centre culturale europene precum Triest, Paris și Zürich, Joyce nu a scris niciodată despre altceva în afară de Dublin.

Exilul a fost pentru el o condiție clinică a creației. Distanța fizică i-a permis să își amintească fiecare stradă, fiecare miros de pub, fiecare inflexiune a graiului dublinez cu o precizie aproape fotografică. Alături de partenera sa de viață, Nora Barnacle – cea care i-a fost muză și sprijin în ciuda sărăciei lucie și a problemelor grave de vedere care l-au chinuit pe scriitor până la orbire – Joyce a început să demoleze structura narativă clasică a secolului al XIX-lea.

2. De la realism la fluxul conștiinței: marile repere ale operei

Evoluția literară a lui Joyce este o ascensiune controlată spre o complexitate lingvistică totală. Fiecare carte a sa a reprezentat o treaptă superioară de experimentare:

• Oameni din Dublin (Dubliners, 1914): O colecție de povestiri realiste, dar de o finețe psihologică uluitoare, care radiografiază „paralizia” spirituală și socială a orașului său natal.

• Portret al artistului la tinerețe (A Portrait of the Artist as a Young Man, 1916): Un roman autobiografic de formare (Bildungsroman), în care cititorul asistă la transformarea tânărului Stephen Dedalus, care refuză constrângerile bisericii, ale familiei și ale naționalismului pentru a deveni artist. Aici, limbajul evoluează odată cu vârsta protagonistului.

• Ulise (Ulysses, 1922): Capodopera absolută a modernismului. Joyce reinterpretează Odiseea lui Homer de-a lungul a aproximativ 800 de pagini care descriu o singură zi – 16 iunie 1904 – din viața unui evreu anonim din Dublin, Leopold Bloom.

3. Revoluția numită Ulise și fenomenul mondial „Bloomsday”

Publicat la Paris în 1922 de către curajoasa editoare Sylvia Beach (proprietara legendarei librării Shakespeare and Company), după ce fusese cenzurat și interzis în SUA și Marea Britanie sub acuzația de obscenitate, Ulise a provocat un seism intelectual.

Prin tehnica fluxului conștiinței, Joyce a lăsat gândurile personajelor să curgă liber pe pagină, fără filtre logice sau gramaticale, incluzând asocieri libere, dorințe secrete, obsesii și vulgarități cotidiene (celebrul monolog final al lui Molly Bloom, întins pe zeci de pagini fără niciun semn de punctuație, rămâne un tur de forță literar).

Impactul acestei cărți este atât de uriaș încât a generat o sărbătoare globală unică: Bloomsday. În fiecare an, pe 16 iunie, mii de oameni din Dublin și din întreaga lume se îmbracă în haine de epocă (stil edwardian), refac traseul lui Leopold Bloom prin oraș, mănâncă aceleași preparate și recită fragmente din roman. Este singurul caz din istoria culturii mondiale în care o întreagă comunitate celebrează o zi din viața unui personaj care nu a existat niciodată.

4. Veghea lui Finnegan și dincolo de marginile înțelesului

Dacă Ulise a fost considerat dificil, ultimul său roman, Veghea lui Finnegan (Finnegans Wake, 1939), scris pe parcursul a 17 ani de muncă istovitoare, a împins literatura dincolo de limitele comprehensibilului. Scris într-o limbă inventată – un amestec de engleză cu peste 60 de limbi străine, jocuri de cuvinte distorsionate și pun-uri multilingve –, romanul încearcă să reproducă logica fluidă, haotică și profundă a visului. Este o carte circulară (ultima propoziție se revarsă în prima), pe care mulți critici o consideră fie cea mai mare realizare a geniului uman, fie un experiment ilizibil. Joyce însuși s-a amuzat declarând că a scris această carte „pentru a-i ține ocupați pe critici în următorii 300 de ani”.

Moștenirea unui renegat venerat

James Joyce a murit în ianuarie 1941 la Zürich, în urma unei operații de ulcer perforat, lăsând în urmă o operă strâmtă ca volum, dar infinită ca profunzime. El a demonstrat că cel mai spectaculos teritoriu de explorat nu este spațiul cosmic sau marile bătălii ale istoriei, ci mintea unui om simplu care merge pe stradă, își cumpără micul dejun sau privește marea.

Omenirea continuă să îl citească pe Joyce nu pentru că este un exercițiu ușor de relaxare, ci pentru că romanele sale funcționează ca niște oglinzi uriașe, nemiloase și detaliate ale propriei noastre conștiințe. Refuzând să facă vreun compromis în fața gustului publicului sau a cenzurii, irlandezul din exil a oferit literaturii libertatea totală de a gândi cu voce tare.

Trei zile de muzică, dans și apusuri pe Lacul Tei: Balkanik Festival revine între 28–30 august