De multe ori, bărbații ajung prea târziu la medic mai ales în situații oncologice sau la psiholog. Există campanii de informare care încearcă să schimbe acest model de comportament, potrivit ClujToday.ro.
Studiile realizate de universitățile clujene arată că bărbații sunt mai reticenți decât femeile atunci când trebuie să meargă la medic. Studiile arată că una dintre motivații este cea culturală. În societățile mai conservatoare, bărbații vor să pară puternici, chiar invulnerabili, iar mersul la medic ar afecta această imagine. Apoi, este vorba de lista de priorități. În general, bărbații pun pe primul loc prioritățile legate de muncă, apoi vin responsabilitățile legate de familie și abia în al treilea rând sunt preocupați de sănătate. În plus, deși vor să aibă imaginea unor persoane foarte curajoase, mulți dintre bărbați se tem de diagnostic. Apoi, există și teama de costuri, precum și lipsa educației sanitare. De aceea, aproape 40 la sută dintre bărbați ajung la medic abia atunci când nu mai pot îndura suferința. Sau, în limbaj medical, în situații grave.
Un banc amar spune că, în Ardeal, este rușinos să fii bolnav. Însă există și specialiști în comunicare care au propus organizarea unor campanii de educare, menite să schimbe această mentalitate. Ei au propus implicarea unor sportivi celebri, care, oricum, sunt obligați prin contract să consulte des medicii, pentru a-i convinge și pe alți bărbați să meargă mai des la medic.
Iată o serie de explicații detaliate:
1. Barierele culturale și „Sindromul Superman”
Societatea a cultivat generații întregi de bărbați sub ideea că masculinitatea este sinonimă cu rezistența, puterea și invulnerabilitatea.
-
Stoicismul prost înțeles: Mulți bărbați consideră că a te plânge de o durere este un semn de slăbiciune. „Trece de la sine” sau „Nu e așa grav” sunt mecanisme de apărare pentru a menține imaginea de stâlp al familiei.
-
Rolul de protector: Bărbatul se vede adesea ca cel care are grijă de alții (parteneră, copii, părinți), punându-și propriile nevoi de sănătate pe ultimul loc.
2. Teama de diagnostic și pierderea controlului
Pentru mulți bărbați, cabinetul medical este un loc unde pierd controlul.
-
Frica de vulnerabilitate: Controlul medical presupune să fii dezbrăcat (la propriu și la figurat) și examinat, ceea ce creează disconfort psihic.
-
Teama de „vestea proastă”: Există mentalitatea conform căreia „dacă nu știu că sunt bolnav, înseamnă că sunt sănătos”. Un diagnostic poate însemna schimbări radicale în stilul de viață sau incapacitatea de a mai munci, ceea ce sperie mai mult decât boala în sine.
3. Lipsa de educație preventivă
Spre deosebire de femei, care sunt obișnuite cu controale periodice încă de la pubertate (ginecologie, monitorizarea sarcinii), bărbații nu au un parcurs preventiv la fel de clar definit în cultura populară.
| Aspect | Femei | Bărbați |
| Rutina medicală | Obișnuite cu controale anuale de rutină. | Merg la medic de obicei doar când durerea e insuportabilă. |
| Prevenție | Focus pe depistare precoce (screening). | Focus pe tratarea simptomelor acute. |
| Comunicare | Discută deschis despre sănătate cu prietenele. | Sănătatea este adesea un subiect tabu în grupurile de bărbați. |
4. Bariere logistice și prioritizarea muncii
Bărbații tind să prioritizeze cariera și furnizarea resurselor financiare în detrimentul timpului liber sau al sănătății.
-
Programul de lucru: Multe unități medicale au program suprapus cu cel de muncă, iar ideea de a „învoi” de la serviciu pentru un control preventiv pare inacceptabilă pentru mulți bărbați.
-
Sistemul de programări: Procesul birocratic (bilet de trimitere, așteptare) este adesea un factor de descurajare pentru cineva care nu simte o urgență imediată.
5. Natura investigațiilor specifice
Anumite controale esențiale pentru bărbați (cum este tușeul rectal pentru screening-ul cancerului de prostată sau examinarea urologică) sunt percepute ca fiind invazive, jenante sau aducătoare de prejudicii imaginii de sine.
Cum se schimbă situația în 2026?
Vestea bună este că asistăm la o schimbare de paradigmă. Noile generații (Millennials și Gen Z) sunt mult mai deschise către:
-
Sănătatea mentală: Terapia nu mai este privită ca un tabu.
-
Biohacking și monitorizare: Utilizarea ceasurilor inteligente și a dispozitivelor de monitorizare a parametrilor (ritm cardiac, somn) a transformat sănătatea într-un „proiect de optimizare”, făcând vizita la medic mai ușor de acceptat ca o etapă de mentenanță tehnică.
