Pe măsură ce copii cresc aceştia îşi doresc să facă tot mai multe lucruri singuri.
Graba de a ieşi pe uşă nu le oferă copiilor timpul necesar să facă ceea ce îşi doresc şi ce trebuie să facă pentru ei şi implicit pentru dezvoltarea lor.
De curând am auzit o istorioară despre familia unei fetiţe de grădiniţă ce provoca zilnic o adevărată revoltă pe scara de bloc unde locuiau. Odată cu pregătirile de dimineaţă vecinii erau alarmaţi de ţipetele mamei şi ale fetei. Mama nu mai ajungea la program, fetiţa nu îşi făcea complet ritualul pentru un început de zi adecvat vârstei sale.
E nevoie de timp şi de răbdare ca să îi lăsăm să îşi îmbrace hainele, pregătite împreună de cu seară, să îşi încheie singuri nasturii sau să îşi lege şireturile.
Aşa cum tu ai nevoie de timp pentru tine şi copilul tău are nevoie de acel timp. Înmulţeşte-l cu doi. Acest timp preţios este necesar pentru a întipări iar şi iar în mintea loc mecanisme ce vor trebui să funcţioneze o viaţă. Ajută-l, să devină responsabil şi echilibrat, în fiecare zi a vieţii lui de adult!
E nevoie ca puiul să fie trezit după un ritual familiar, mângăiat şi iubit, dus la baie, ajutat şi aşteptat să se pregătească înaintea ta ca părinte, sau concomitent… spălaţi împreună căţelul pe dinţi sau ajutaţi ursuleţul să se spele pe faţă.
În timp ce el îşi definitivează ţinuta sau se piaptănă stângaci tu termină-ţi toaleta personală şi îmbracă-ţi hainele. Conlucrarea ajută întotdeauna.
Poţi să îi ceri sfaturi în alegerea unei eşarfe sau perechi de pantofi sau să îl rogi să vină în hol deoarece aşteaptă ursuleţul să îşi ia rămas bun,… aşa îl direcţionezi dintr-o activitate în alta, dintr-o încăpere în alta, fără ca el să se simtă forţat sau presat de timp.
Copiii suprastimulaţi, obosiţi şi împinşi din urmă ajung să fie prost dispuşi, ca şi noi de altfel!!!
