Conştienţa de sine este simţul interior care ne permite să înţelegem propria noastră situaţie. Când percepem dacă ne este bine sau rău putem să ne monitorizăm confortul nostru emoţional şi implicit să îl gestionăm.
Este cunoscut faptul că partea creierului copilului, care se dezvoltă prima, este trunchiul cerebral. Acesta asigură supravieţuirea noastră prin monitorizarea lumii exterioare şi mobilizarea corpului să răspundă la stimuli.
Pentru copil, conştienţa de sine înseamnă că se simte bine fizic şi emoţional. Nu îl doare nimic şi e în siguranţă alături de cineva atunci când se simte iubit sau se simte apreciat în cercul lui de prieteni.
Plânsul apare, funcţie de vârstă, la cald, frig, sete, foame, scutec ud, suprastimulare, frustrare, lipsă de valorizare, imposibilitatea de a se face ascultat, durere. E important să fim conştienţi de starea copilului nostru şi să reglăm pe cât posibil starea cu o nouă ”conectare”, un nou joc, un cântecel, o ghiduşie, o nouă modalitate de relaxare, o acţiune care să îi arate că suntem alături de el, orice considerăm că îi îmbunătăţeşte starea.
Conştienţa de sine pozitivă a copilului, la orice vârstă, o putem menţine printr-un ritm de viaţă liniştit, plin de dragoste şi timp de calitate petrecut împreună. Momentele de conectare şi ataşament real, vor aduce magie în viaţa copilului nostru. Perioadele vitale de hrănire şi odihnă, făcute cu rigurozitate, îi vor oferi stabilitate. Jocurile imaginative îi vor stimula imaginaţia. Poveştile de suflet, în care să îi vorbim despre perioada copilăriei lui timpurii vor ajunge la inima lui impregnând sentimentul de apartenenţă.
Exemple de susţinere a conştienţei de sine pot fi şi jocurile prin care copilul crează ceva. Acest fapt conferindu-i sentimentul de competenţă.
Echilibrul duce implicit la o dezvoltare psihică armonioasă şi la un mod de viaţă asumat!
