Tendinţa naturală a copilului de a se juca este sufocată în zilele noastre şi de jucăriile intens stimulative.
Exemplele sunt diverse de la avioane care zboară singure şi fac zgomot până la jocuri pe calculator care învaţă fetiţele că la un clic distanţă stă alegerea hainelor şi pieptănatul păpuşii.
Cu cât o jucărie face mai multe lucruri pentru copil, cu atât mai puţine lucruri va face el.
Dacă avionul va zbura singur, semnalizând şi făcând zgomot, băieţelului nu îi rămâne decît să privească.
Dacă calculatorul îi cere fetiţei să apese pe un buton sau altul ca să îmbrace sau să îngrijească păpuşa nu îi dezvoltăm aceteia decât muşchii de la degeţele.
Apoi copilul începe să se plictisească şi să solicite abitir atenţia adultului ca să îl distreze.
Gândiţi-vă în schimb, la băieţelul care ridică avionul în aer minând zborul, imită sunetul avionului ce zboară, îl înclină, interacţionează cu eventuale obstacole pe traseu sau la fetiţa care alege să creeze hăinuţe pentru păpuşă din diverse obiecte, o îmbracă, îi dă de mâncare, o piaptănă, îi spală dinţii, o pune în cărucior şi o leagănă să adoarmă. În tot acest timp o mângâie, îi vorbeşte şi o priveşte în ochi, stabilind contact vizual cu ea.
Imaginaţia acestor copii va creşte odată cu ei!
