Câţi dintre noi, în cercul de prieteni sau în parc fiind, nu am dezaprobat atitudinea prea „grijulie” şi direcţionarea”asiduă” a unor părinţi în raport cu copii lor: nu pune mâna, nu te urca acolo… eu să fiu în locul tău nu aș avea echilibru, ridică mâna dreaptă acum… nu stânga, pentru că eu stânga aş ridic-o… spune-i lui nenea că… şi aşa mai departe… Important pentru noi toţi este să înțelegem că acțiunile copilului nostru trebuie întâi observate, apoi gândite în ansamblu şi ultima dată ar trebui să vină reacţia. E un mecanism ce trebuie exersat și pus cu răbdare în practică, regulă de aur. Acceptând temperamentul copilului nostru şi nereacţionând la „primului impuls” îi vom permite să se dezvolte şi să devină cât poate el de bun.
E important să conştientizezi că fiecare avem în noi 4 tipuri de temperamente, dintre care unul este dominant, al doilea important, celelalte două având efecte minore. Temperamentul nostru ne determină caracterul fundamental: cum privim lumea, cum ne raportăm la diverse situaţii, cum ne raportăm la noi înşine sau la alte persoane.
Până la vârsta de 7 ani, odată cu schimbarea dinţilor, copilul tău reacţionează în conformitate cu tiparele ereditare. Odată cu schimbarea dinţilor copii începe să dezvolte sentimentul de „sine”. La 14 ani „sinea” lui proprie poate fi observată cu claritate. Temperamentul devine mai evident iar până la 20-21 de ani, acesta se manifestă foarte clar. În această perioadă influenţa familiei este mai mică. Se pot întrezări unele aspecte ale temperamentului puiului tău şi înainte de 7 ani, mai ales în situaţia în care acest comportament este diferit faţă de etapele de dezvoltare din viaţă.
Fiecare începem cu etapa flegmatică, de bebe mic. Aceasta durează orientativ de la concepere până când copilul se ridică în picioare. Atunci îi asiguri liniște, o atmosferă caldă, calmă, de alăptat și îi conferi primele certitudini de legătură cu părinții.
Intuiești ce urmează de la unu la trei ani? Țipete, accese de furie, cățărat pe absolut orice și oriunde. Exact, etapa colerică! Aici e nevoie de multă disciplină creativă din partea ta, timp de joacă și de acumulări ca în final puiul tău să devină mobil și activ.
De pe la zece ani copilul intră în etapa sangvină. Acum e nevoie să apelezi la cei trei „C„ magici: comunicare, conectare și creativitate. Frumoasă meseria aceasta de părinte, nu?
Și vine adoleșcenta! Ei, aici ajungem din nou în etapa colerică. Sfat: alege cu grijă temele de confruntare, folosește umorul și conversațiile rezonabile… E momentul în care îl poți direcționa spre munca în comunitate. Și poți folosi acest timp pentru călătorii.
EI și vine și momentul când îl vezi „om mare„! Brusc realizezi cât de mult s-a schimbat, ce viziune de ansamblu are asupra unor aspecte din viață! Și ce abordare!
Important este să înțelegi că un temperament nu este mai bun sau mai rău decât altul. Fiecare are părți pozitive și negative. Nu trebuie să le suprimi, ci să le suporți și cu măiestrie să le integrezi în dinamica familiei tale!
