Ai nevoie de muuultă răbdare în relaționarea cu puiul tău, până împlinește vărsta cognitivă de 3 ani. E un drum lung de parcurs în separarea de el, dar în timp el va deveni independent și va avea propriile preferințe.
Copilul până la trei ani este fascinant. Sigur te-ai lovit de declarațiile lui directe de genul: „pot singur, vreau să merg singur” sau „nu, vreau…”, ”nu și nu și nu!” Poţi redirecţiona aceste trăiri prin activităţi din domeniul artei care îl vor ajuta să treacă mai uşor peste barierele emoţionale şi să se dezvolte armonios.
Trece prin multe schimbări în această perioadă și din acest motiv ajunge să fie de multe ori neascultător. Sprijinul și încurajările tale sunt cheia pentru a face această tranziție una fericită.
El poate să refuze o activitate într-o zi pentru ca mai apoi să considere binevenită aceeași activitate ziua următoare. Îți oferă aproape zilnic câte o provocare unică. Doar așa înveți să fi flexibil și răbdător, nu? Culmea, ești bucuros și recunoscător că explorați și descoperiți împreună… Și eu sunt!
Nu te descuraja… Ia în considerare faptul că acum caută stimuli noi și interesanți pentru el. Îl poți conduce dintr-o activitate în alta captându-i atenția și făcând progrese în direcția dorită.
E firesc să îi fie teamă de străini dar se poate adapta, cu încurajări și implicare, în diverse acțiuni sau activități.
Poți să îl ajuți la perfecționarea funcțiilor motorii chiar și prin activități de bricolaj. Toate îți sunt la îndemână în această perioadă. Ce spui de scurte activități din artă? O să rămâi uimit de gradul lui de implicare.
De obicei se teme de separarea de părinți. Nu te enerva că plânge după tine. Bucură-te, ai un copil sănătos care începe să perceapă ideea de siguranță, mă rog… o anxietate de separare firească.
Organizează activități centrate pe rutina lui predictibilă. Repetând câte o activitate se întipărește în mintea lui mecanismul și va trece la următoarea etapă. Lucrează pe cel mai apropiat obiectiv, nu le va putea face pe toate deodată. Învață apoi să se adapteze mai ușor la noile activități și situații.
Începe să priceapă sensul de „al meu”. Învață-l „nu-i al meu”. E dornic să experimenteze cu materialele textile. Să-mi spui dacă e așa!
Fiecare copil are o personalitate unică și un ritm unic în care se dezvoltă. Asemeni fulgilor de zăpadă nu există doi copii la fel și nu există doi copii care să ajungă la un anumit nivel exact în același timp și exact în același fel.
E minunat dacă realizezi cât de multă deschidere poate aduce arta în viaţa micuţului tău. Dar nu e suficient să ai la îndemână o carte cu activități prin artă. Trebuie să ai în vedere temperamentul și dezvoltarea copilului tău atunci când planifici sau pregătești experiențe în artă. Ca la orice început de activitate ţi se pare mai complicat decât este în realitate dar implicarea și progresul copilul tău va fi cel mai bun barometru că eşti pe drumul cel bun.
Temperamentale variază foarte mult! Poate puiul meu este sensibil în timp ce al tău este rezistent la diferite anxietăți. Un copil poate avea acces de furie în timp ce altul este mai flexibil. Bineînțeles, majoritatea copiilor sunt undeva între ele….
Sunt trăsături pe care le regăseşti la copilul tău sau altele la al meu, câteodată la același copil toate în aceeași zi: temător, adaptabil, rușinos, docil, precaut, pozitiv, negativ, distrat și activ!
Lasă temperamentul copilului tău special să te ajute în alegerea activităților din artă ce sunt benefice pentru el în oricare dintre zilele date. Și toate aceste informații filtreză-le prin viziunea lui unică: El se percepe ca fiind centrul universului!!! Nu întâmplător T Berry Brazelton în “Crezul Copilului Mic” raportându-se la percepția proprie a copilului a concluzionat atât de fascinant:
”Dacă îl vreau, este al meu.
Dacă ți-l dau și mă răzgândesc mai târziu, este al meu.
Dacă pot să îl iau de la tine, este al meu.
Dacă l-am avut cu puțin timp în urmă, este al meu.
Dacă este al meu, nu va aparține niciodată altcuiva, indiferent de situație.
Dacă construim ceva împreună, toate piesele sunt ale mele.
Dacă arată exact ca și al meu, este al meu”
Nu sunt de lepădat nici sentimentele în oglindă, trăirile tale din postura de părinte ce îşi priveşte puiul: ”Sunt ale mele degețelele acestea, ale mele, toate, toate, doar ale mele…”,”E al meu, doar al meu!”, ”Toată te mănânc!”
Vă sună cunoscut? Oooo, da… cred că am auzit și eu prin parc discuții de genul acesta!!! „Nuu, te înșeli, eu sunt altfel! Eu îi respect copilului meu libertatea de a fi unic…”. Măcar să încerci și tot e ceva. Hhm…sentimente de părinte…..
Trebuie să înveți să îi dai drumul, să se dezvolte așa cum simte, nu să îi imprimi tu o direcție, stare sau trăire, nici măcar în cadrul activităţii. Ușor de spus, greu de făcut. Dar nu imposibil. Și toate acestea le poți realiza, așa cum ți-am mai spus, prin activități centrate pe artă.
Dacă activitățile nu funcționează astăzi, nu dispera, încearcă mâine! Important este să fi flexibil, să-i acorzi sprijinul tău! Rezultatele nu vor întârzia să apară.
Inspiră-te până ajungi să poți da frâu liber imaginației tale și hai la treabă!
Profită, acest timp nu se va mai întoarce pentru nici unul dintre noi!
