Primii doi ani din viața copilului nici nu apuci să te dezmeticești că apare o nouă etapă… o nouă provocare…grădinița! Și începi numărătoarea inversă, mai ai șase luni, hai că abia l-am înscris… trei luni, două săptămâni.
Sigur ai citit undeva despre cum se pregătește această etapă simți și tu că ar fi momentul să aloci timp în care să direcționezi atenția copilului pe atuurile începerii grădiniței dar nu reușești să aloci mai mult de 30 de secunde de fiecare dată când deschizi discuția: ”Și de săptămâna viitoare o să mergi la grădiniță. Waau, o să fie foarte frumos. O să-ți placă mult! Să vezi câți copii sunt acolo, sigur o să-ți faci mulți prieteni! De dimineață te lasăm la joacă, o să înveți lucruri noooi și iar vă jucați și după somn, venim după tine ”…multe, foarte mult informații în timp scurt.
Și dacă mai ai șansa vre-unui apropiat care în acele momente să spună…”săracul, acum începe greul…” cel mic probabil începe să se gândească ca a greșit cu ceva și urmează să fie pedepsit.
Evident, sunt un părinte responsabil și îmi impun că de astăzi îmi culc puiul la o oră rezonabilă pentru a-i putea crea obișnuința de a se trezi dimineața devreme.
Îi prezint grădinița ca un teren de joacă unde își va face noi prieteni cu care să pornească în aventură.
Reușim chiar să desenăm împreună o hartă cu locurile pe lângă care trecem până să ajungem la grădiniță și în săptămâna dinainte de grădi parcurgem drumul împreună, punctând locurile de pe harta.
Chiar ne facem curaj să întrăm în grădiniță: prin curte, puțin pe holuri, deschidem ușa la o sală de grupă și ne închipuim împreună ce aventuri magice și câte jucării trebuie să se ascundă prin fiecare cutie și dulap din acele săli. Uit în schimb un amănunt important… poate era bine ca pentru câteva minute să îi prezint educatoarea… asta dacă o știu… ”Știi ce frumoas zâmbește, e ca o zână. Hai, poate reușim să dăm de ea!”…ar fi un mare avantaj în prima zi…
Cu o zi înainte te simți neliniștit… poate nu ai făcut chiar tot ce trebuia și sigur era nevoie de mai mult timp liber pentru odihnă, cel mic începe grădinița obosit.
Nu mai spun de hainele cu care vrei să te îmbraci tu și pe care le cauți după ce puiul agitat a reușit într-un final să adoarmă.
Calmează-te, nu transmite neliniște celui mic! Zâmbește când te trezești dimineața, bea cafeaua în liniște, dă-i timp copilului și ieșiți din casă cu puține cuvinte.
Când ajungi la grădiniță permite-i educatoarei să aibă un dialog cu cel mic în timp ce tu te retragi. Nu tu începi grăginița!!!
Ia-ți rămas bun, spune-i că vii după el pe la prânz sau… după somn.
Nu îl îmbrățișa ca și cum i-ai da senzația că e sfârșitul lumii. Și dacă îți sugerează să pleci nu reproduce o șcenă dintr-un film indian. Odată ce te-ai decis să pleci, Fă-o!
Dacă începe să plângă nu îl scoate tu din sală să îl potolești, educatoarele ”probabil” că au mai văzut astfel de situații și știu să le gestioneze. ”Serios?… Parcă educatoarea este prea tânără și neexperimentată… sau prea bătrână și neimplicată. Pe bune?”
Și dacă întâmplător ai avut șansa de a nu plânge în primele zile sau săptămâni și dintr-o dată nu mai vrea să rămână în grădiniță ia în calcul și pierderea interesului datorit familiarizării cu noutățile… toot timpul lucruri noi, tara vremurilor noastre…
Eh, apar alte neliniști: nu cumva l-a neglijat educatoarea sau poate îl bruschează ceilalți copii… oare îi dau să mănânce, sigur nu e alimentat corespunzător că doar meniul grădiniței este stabilit de specialiști ce nu au auzit în viața lor de nutriție: ”Când era acasă avea parcă altă culoare…”
Și sigur nu se comportă frumos cu el personalul grădiniței… că doar este vie în amintirea ta secvența cu pijamalele ude….
În final conștientizezi că tu ți-ai dus fricile la grădinița copilului și că ale puiului tău sunt altele. Percepi că până și ”copilul interior” al educatoarei are emoțiile lui.
Calmează-te, ajută-ți educatoarea să îți înțeleagă copilul…oricum, când reușești să faci asta te pregătești din nou…de școală.
